badlion goes bad

mar/09 – Farfurii sburatoare si Superman

Ieri extraterestrii au vizitat comuna mureseana Band. Teodor Bumbac, parca predestinat sa fie martor, ne declara: “Din instinct ma uit pe cer pe partea dreapta si vad un balon asa cam ca palma rosu, roscat. Zic ce minune omule, ce stea noua exista pe cer ca nu am vazut în viata mea. Atunci vad ca din rosu s-o facut verde si o pornit, o mers câtiva metri, dintr-una s-a oprit” – sursa Realitatea.net
Mircea Rusu, artistul cu pomul bun si omul copt, vede in aceasta vizita o oportunitate picata din cer, pe care este pacat sa o rateze. El ne declara cu o nonsalanta care frizeaza ridicolul: “Eu ma gândeam (…) la modul foarte serios sa facem o zi a OZN-urilor (…) si sa organizam aici sarbatori cu mici, cu bere” sursa Realitatea.net
Asta imi aduce aminte de alta aparitie, pe cerul mehedintean de aceasta data, unde aproape 20 de sateni “sustin cu tarie” ca au vazut “o persoana imbracata intr-un costum albastru, zburand pe cer, care semana perfect cu celebrul Superman”
Parerea mea este ca OZN-urile si Superman au totusi ceva in comun: taria – cred ca este cea mai plauzibila explicatie. Totusi, ce beti oameni buni?!?

mar/09 – Black Snake Moan si Tears of the Black Tiger

Doua filme care chiar mi-au placut saptamana asta. Primul, Black Snake Moan din 2006 in regia lui Craig Brewer cu Samuel L. Jackson si Christina Ricci jucand impecabil. Nu va spun mai multe, filmul merita vazut daca nu ati facut-o pana acum. Al doilea film, Fah talai jone din 2002, regizat de Wisit Sasanatieng, este un fel de parodie tailandeza a filmelor western americane. Nu va lasati insa inselati, filmul este mai mult de atat – este un film foarte bine construit, cu mult umor, culori kitschy si final trist. Recomand cu caldura!

feb/09 – e-bay in romania

Am profitat recent de faptul ca e-bay vrea mai nou si din Romania si dupa ce mi-am facut cont nu m-am putut abtine si am licitat pentru un fix de 28mm f/2.8 de la Canon. Miscare buna, avand in vedere ca nou in Romania sare de 800 lei si eu am dat pe el, tot nou, cu tot cu transport 600. Unde mai pui si adrenalina data de licitatia propriu-zisa. Totul a decurs bine, mai putin cateva zile imediat dupa ce mi-am facut cont PayPal si o eroare non-umana nu m-a lasat sa virez banii de pe contul meu in contul americanului de la care am luat obiectivul. Cand eram gata sa renunt, eroarea a disparut ca prin minune la a suta incercare si, dupa cateva zile de asteptare a venit si hartiuta cum ca sa ma duc la posta ca am ceva de luat de acolo. Aveam ceva emotii pentru ca gurile rele si invidiosii imi tot spusesera ca, citez “sa vezi acum ca ai de platit si TVA si taxe vamale si tot felul de biruri” Pana la urma domnul si domna de la posta/vama au fost foarte draguti si nu mi-au luat nici un ban. Acum sunt fericit posesor de wide si e-bay-ul imi cam face cu ochiul in detrimentul f64 sau fotohobby.

Din ciclul “va mai amintiti?”

Cand ai implinit o varsta ai momente cand dai peste lucruri din trecut si te apuca o usoara melancolie. Asta este si motivul pentru care am deschis o noua rubrica numita sugestiv “va mai amintiti?”

Pentru inceput o melodie rulata pana la refuz pe posturile TV acum cativa ani buni The Pogues – Summer in Siam. Nu stiu daca si voua vi se pare la fel dar solistul seamana izbitor de mult cu ALF. Avem si videoclipul pe YouTube.

Si pentru ca recent am vazut un film regizat in 2003 de Sofia Coppola, si anume Lost in Translation, mi-am mai adus aminte de inca o melodie de data asta de la Roxy Music, respectiv More than This. Atat deocamdata.

Pastorel Teodoreanu

Cine-i mare, da din mâna si-are 4 la româna?
Cine-i la academie si-are 4 la chimie?
Cine-n tara este tare si-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghicesti, 20 de ani primesti.

(multumesc Tatiana)

Metropotam

Astazi am raspuns unei invitatii mai vechi a lui Petrvs si m-am plimbat cateva ore bune prin Bucuresti impreuna cu cei de la Metropotam. In afara de o poza cu mine deghizat in comunist, am invatat ca daca ai digital poate aparea boala degetului blocat pe butonul de declansat si ca tehnica bate filmul, pardon viata. O sa mai merg si data viitoare, sa ne cunoastem mai bine, de data asta m-am multumit ca am facut cunostinta cu Zeeny aka Cristina Petrescu, pe care, spre rusinea mea nu am identificat-o decat acum 5 minute cu persoana din linkul de mai devreme. (ori am eu memorie vizuala scurta ori de la dred-uri). Si am mai vazut-o si pe Oana de pe BOG pe care o salut tardiv, tot din motive de lipsa de memorie vizuala. Astept iesirea urmatoare.

Suntem singuri

Tocmai am aflat ca suntem singuri. O seara in fata televizorului si o emisiune prinsa din intamplare pe National Geographic si Bang! toate sperantele mele ca OZN-urile exista s-au spulberat pentru totdeauna. Cate carti cumparate si citite apoi cu sufletul la gura s-au transformat acum in simple povesti cel mult SF. Incidentul Roswell, piatra de temelie a istoriei OZN-urilor se dovedeste a fi un simplu balon, e adevarat nu unul meteo, dar totusi un balon, facut din folie metalica, tije de lemn si banda adeziva cu model floral. Iata deci cum un mit porneste de la niste fapte reale dar incomplet sau gresit intelese pentru ca apoi sa creasca intocmai ca un bulgare de zapada. Creste direct proportional cu scaderea puterii memoriei de a mai sustine faptele. Incetul cu incetul mitul se imbogateste cu detalii picante, tot mai multi cred ca este adevarat, se scriu tone de carti, se aduna mii de marturii pentru ca in final mitul sa se prabuseasca sub greutatea proprie – prea mare sa mai poata fi sustinuta de picioarele firave ale realitatii. Urmeaza dezastre in aer – astea sunt adevarate din pacate. Pana la urma daca si OZN-urile se prabusesc de ce nu s-ar prabusi si un Boeing 757?

In ton cu criza economica, apocalipsul si alti draci

“Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori în­tr-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă”. (Staretul Antonie)

Cititi tot pe situl www.razbointrucuvant.ro

Developare/scanare filme

Daca v-ati plictisit de digital si vreti sa trageti si pe film si, dintr-un motiv sau altul apelati la un minilaborator pentru a developa negativele, nu va duceti la urmatoarele ca sa nu va para rau dupa:

BAD

TURBO Photo (cel putin centrul din Carrefour Orhideea); am apelat la ei de cateva ori si filmul este developat neglijent, cu urme de substante pe pelicula, iar scanarea este ingrozitoare, culorile varza, lipsita de detalii si de contrast.

Centrul foto din statia de metrou Victoriei; de cand am intrat mi s-au parut suspecte aparatele de developat de acolo, vechi murdare si lipite cu banda lata de scotch. Intra-adevar nici calitatea nu este grozava, scanarea este dezamagitoare, multe poze au fost scanate total decalat.

Centru foto Kodak (Cora Lujerului), calitate destul de buna a scanarii, din pacate filmele sunt tratate neglijent, personalul nu este amabil iar preturile au crescut foarte mult fara sa se ofere nimic in plus. (6 lei developarea si 15 lei transpunerea pe CD)

GOOD

Pentru cei cu pretentii mai ridicate recomand binecunoscutul FOTO PROFESIONAL (aka La Maican), langa magazinul Cocor. Developeaza manual, aproape orice fel de filme, inclusiv Diafilme, calitatea super-pro, preturi destul de bune (developare film a/n aproximativ 7 lei). Dureaza mai mult, mie mi-au developat un film in cateva zile, nu stiu daca a fost o exceptie si am prins eu o perioada mai aglomerata. De curand au adus si scaner de pelicula, pentru 50 bani/cadru va puteti scana filmele la o calitate pro. In ultimul timp am developat si scanat la Miva foto, piata Rossetti si sunt incantat atat de developare dar mai ales de scanare. O lista mai cuprinzatoare de locatii din tara si din Bucuresti este pe situl foto-magazin.ro

Daca tot vorbim de filme foto, eu folosesc FujiFilm (Color, Superia, Reala) de care sunt foarte incantat, Kodak (de exemplu un film A/N 400TX) si Ilford (ultimele se gasesc pe Covaci). Am auzit ca si FOMAPAN sunt bune. Desi nu am ajuns pe la ei, in materie de scanare multi au laudat Digital Media Photo, care lucreaza numai cu scanere dedicate exclusiv peliculei.

Iar daca aveti de printat in stil mare apelati la AZERO sau la AmeDesign.

The Painted Veil

Intr-una din seri, ajuns acasa mai devreme ma hotarasc sa vad filmul sus amintit. Daca nu stiati The Painted Veil a fost adaptat dupa o istorioara de Somerset Maugham, prima varianta a filmului in care a jucat Greta Garbo fiind regizata de Richard Boleslawski in 1934. Eu am vazut varianta mai noua din 2006 in regia lui John Curran cu Edward Norton in rolul principal. Filmul mi s-a parut bine facut, nu m-am plictisit si nu am plecat nici la bucatarie sa umblu in frigider. Nu spun prea multe despre subiect, ideea de baza este ca pe lumea asta dragostea la prima vedere nu este singurul mod de a iubi pe cineva. Sau, cum spune la Imdb: “Sometimes the greatest journey is the distance between two people” Cantecelul de final, cantat de corul Beijing Takah si Shang Wen-jie nu se regaseste pe CD-ul din comert cu coloana sonora a filmului.

Inchei dramatic:

À la claire fontaine, m’en allant promener,
J’ai trouvé l’eau si belle que je m’y suis baigné.
Il y a lontemps que je t’aime, jamais je ne t’oublierai.
Sous les feuilles d’un chêne, je me suis fait sécher.
Il y a lontemps que je t’aime, jamais je ne t’oublierai.
Sur la plus haute branche, un rossignol chantait.
Il y a lontemps que je t’aime, jamais je ne t’oublierai.
Chante, rossignol, chante, toi qui as le coeur gai;
Tu as le coeur à rire, moi je l’ai à pleurer.
Il y a lontemps que je t’aime, jamais je ne t’oublierai.
J’ai perdu mon ami sans l’avoir mérité.
Pour un bouquet de roses que je lui refusai.
Il y a lontemps que je t’aime, jamais je ne t’oublierai.
Je voudrais que la rose fût encore au rosier,
Et que mon douce ami fût encore à m’aimer…